luni, 3 ianuarie 2011

Tag: Despre mine...

Am primit de la Clarra, de la Anca Buzea si de la Larisa Cristina o leapsa pe care o primesc cu mare drag, mai ales ca suntem la inceput de an si se spune, cel putin, ca este un moment bun de a reflecta asupra sinelui.



SUNT o persoana prea categorica si stricta. Imi place sa cred despre mine ca sunt corecta, chiar daca asta inseamna sa pretind mult de la persoanele din jurul meu, cele de care imi pasa si cu care interactionez. In aceeasi masura, SUNT o persoana norocoasa si constienta de asta, care apreciaza foarte mult de ceea ce are parte.

AŞ VREA sa ma simt toata viata norocoasa si ocrotita.

PĂSTREZ cu drag lucruri care imi plac si pe care am senzatia ca le personalizez: cartile mele, haine care mi-au placut, chiar daca nu le mai port, un pix preferat si alte obiecte, chiar daca nu am intotdeauna nevoie de ele. Pur si simplu le pastrez, pentru ca simt ca ma reprezinta.

MI-AŞ FI DORIT sa fiu medic veterinar sau profesoara de matematica. Regretele mele se indreapta in aceasta etapa a vietii mele spre ocupatia de veterinar.

NU ÎMI PLACE
sa vad suferinta in jurul meu - in special asupra animalelor sau a copiilor. Pur si simplu nu mai suport sa aud de animale care sufera din cauza cruzimii umane.

MĂ TEM de intuneric si de cutremure si de oameni care mi-ar putea face vreun rau.

AUD prea mult faptul ca ar trebui sa ma mai maturizez si sa las deoparte lucrurile superficiale, dar in acelasi timp si ca ar trebui sa fiu mai optimista (de obicei mi se spune ca sunt destul de negativista, insa eu as spune mai degraba realista).

ÎMI PARE RĂU cand sunt prea dura cu oamenii.

ÎMI PLACE
sa iubesc.

NU SUNT perfecta.

DANSEZ niciodata. Ma vad ridicola dansand si total nepriceputa la asta.

CÂNT intotdeauna doar in gand.

NICIODATĂ nu am inteles oamenii care nu se iubesc pe sine.

RAR ma gandesc la trecut.

PLÂNG destul de des, insa aproape intotdeauna din nimicuri sau pentru ca ma stresez prea tare sau pentru ca interpretez lucrurile gresit, insa referitor la asta, as spune doar ca e normal, ca doar sunt femeie.

SUNT CONFUZA
cand lucrurile nu imi sunt expuse foarte clar, dar se asteapta ceva de la mine, de la o simpla parere pana la ditamai contributia.

AM NEVOIE sa ma simt protejata si apreciata.

AR FI TREBUIT sa am parte de mai multa independenta cand eram mica.

AŞ PUTEA sa ma uit la filme, sa ma joc cu animalute si sa ma plimb cu Iubi ore intregi fara oprire.

2 comentarii:

  1. iti trimisesem si eu tag-ul asta :(...oricum ma bucur ca iti citesc raspunsurile. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Larisa, asa este, imi pare tare rau ca mi-a scapat :( Voi corecta si sper ca ma voi si revansa.

    RăspundețiȘtergere